Bologna 🍝

Torre degli Asinelli, înaltă de aproape o sută de metri, poate fi urcată pentru o vedere panoramică asupra orașului. Torre Garisenda, înclinată, nu este vizitabilă, dar este la fel de iconică.

Piața principală, înconjurată de Palazzo d'Accursio, Palazzo del Podestà și Basilica di San Petronio — punctul de întâlnire al întregului oraș.

Una dintre cele mai mari biserici de cărămidă din lume, cu o fațadă rămasă la jumătate între marmură și cărămidă brută din lipsă de fonduri în secolul al XVI-lea.

Prima sediu unificat al Universității din Bologna, cu Teatrul Anatomic din lemn din secolul al XVII-lea — pereții sunt acoperiți cu steme ale studenților de acum secole.

Rețeaua de străzi medievale din spatele Pieței Maggiore, astăzi plină de prăvălii de mezeluri, brânzeturi și paste proaspete făcute la vedere.

Aproape patru kilometri de portic acoperit, cu șase sute șaizeci și șase de arcade, care urcă din centru până la Sanctuarul Madonei di San Luca pe deal.

În vârful dealului, cu o vedere care în zilele senine ajunge până la Apenini — și o coborâre cu bicicleta foarte iubită de sportivii locali.

Marele parc public din secolul al XIX-lea, locul bolognezilor pentru alergat, citit sau un picnic duminica.

Strada universității, printre facultăți istorice, muraluri și localuri deschise până târziu — inima Bolognei studențești.

Cea mai importantă colecție de artă emiliană, cu opere de Rafael, Titian și Guido Reni, în palatul Academiei de Arte Frumoase.

Muzeul de Artă Modernă din Bologna, într-o fostă fabrică de pâine reconvertită — expoziții temporare de respirație internațională.

Felul de mâncare simbol al orașului — paste proaspete cu ou cu un ragù de carne gătit ore întregi. Nu te încrede în cei care le numesc "spaghetti alla bolognese": aici nu există.

Mici învelișuri de paste umplute cu carne, servite în supă de cocoș — felul de mâncare al sărbătorilor, disponibil tot anul în fiecare trattorie adevărată.

Cel mai faimos mezel din Italia, născut chiar aici — de gustat tăiat subțire la piața Quadrilatero, nu cel ambalat.

Localuri cu decenii sau secole de istorie, unde mănânci la aceeași masă de lemn de generații — caută-le în afara celor mai turistice străzi din centru.

Patria oțetului balsamic tradițional și a Domului romanic UNESCO — jumătate de oră cu trenul, cu vizite la acetaie istorice.

Leagănul Parmigiano Reggiano și al Șuncii de Parma, cu un centru istoric elegant și Teatrul Farnese.

Oraș renascentist perfect conservat, ideal de explorat cu bicicleta — mai puțin de jumătate de oră cu trenul.

Din 2021, urcarea este cu număr limitat și rezervare pe oră — verifică disponibilitatea înainte de a ajunge, mai ales în weekend.

Peste patruzeci de kilometri de porticuri acoperite în centru: poți străbate aproape tot orașul chiar și pe ploaie fără să ai nevoie de umbrelă.

Pe cele mai centrale străzi abundă localurile pentru turiști cu meniuri fotografiate — osteriile adevărate sunt adesea la câțiva pași, fără firme stridente.