Mangalia 🐚

Lată, cu nisip fin și intrare lină în apă. E plaja orașului, deci are trotuar, magazine și autobuz la doi pași — și rămâne respirabilă chiar și în vârf de sezon.

Cea mai apropiată stațiune, practic lipită de oraș. Plajă generoasă, multe locuri de cazare, atmosferă de vacanță de familie fără agitație.

Două stațiuni mici, una lângă alta. Cap Aurora e construită pe un promontoriu, cu plaje mai mici împărțite de stânci — arată altfel decât tot restul litoralului.

Aici plaja are pădure în spate, nu bloc. Neptun are cele două lacuri și cel mai multă umbră de pe litoral — bun pentru zilele când soarele e prea mult.

Cea mai nordică dintre stațiunile Mangaliei și cea mai animată dintre ele. Faleză lungă, terase, tineret.

Cel mai spectaculos fragment se vede în centru, la câțiva pași de faleză. Blocuri mari de piatră, puse acum peste două milenii, între clădiri de secol XX.

Colecția orașului: ceramică grecească, inscripții, statuete, monede bătute la Callatis. Piesa care nu există nicăieri altundeva în România e papirusul găsit într-un mormânt elenistic.

Ruinele unei bazilici din secolul al VI-lea, de tip sirian — rară pe teritoriul țării. Se vede fundația și planul clădirii, lângă zona portului.

Ridicată în 1575 de Esmahan Sultan, fiica sultanului Selim al II-lea. E cea mai veche moschee din România și încă funcționează. Curtea, cu fântâna și pietrele de mormânt otomane, e cel mai liniștit loc din centru.

Marina orașului, cu iahturi și bărci de pescuit. Faleza care duce spre el e plimbarea de seară a localnicilor.

Funcționează din 1928 și crește cai arabi de rasă pură. Nu e obiectiv turistic clasic, dar vizitele se pot aranja — merită pentru cine are copii sau slăbiciune pentru cai.

Mangalia e stațiune balneară cu izvoare mezotermale sulfuroase, folosite pentru afecțiuni reumatice și dermatologice. Tratamentul se face prin bazele de la sanatoriu și hotelurile balneare.

Sat de pescari la câțiva kilometri sud, rămas mult mai așezat decât vecinul lui mai faimos. Plajă cu nisip gros, case joase, ritm lent.

Ultimul sat înainte de graniță și cel mai cunoscut loc boem de pe litoral. Vara e plin și zgomotos; în iunie sau septembrie își recapătă farmecul.

Un labirint de galerii săpate în calcar, cu pereți care par pe alocuri prea drepți ca să fie doar opera apei — de unde și legendele. Accesul e restricționat pentru protecția coloniilor de lilieci.

Lacul cu nămol sapropelic, unic în țară prin salinitatea lui. Merită drumul chiar și pentru o singură baie — e o senzație pe care n-o mai ai nicăieri.

Orașul mare al litoralului: Cazinoul Art Nouveau, peninsula veche, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, portul. O zi întreagă, dacă te lași dus.